Scrisori către Miatlev

Taine lungi/ tinere îndoieli


El avea un poem cu nervuri de argint
şi de blesteme îl apăra
bine ascuns în căuşul mâinilor
opaline

(el rătăcea în interiorul unei armuri)

îmbălsămase noaptea trecută
şi toate nopţile viitoare
le pomădase le învelise
cu taine lungi cu tinere
îndoieli

el rătăcea într-un poem
şi întâmplările aveau şolduri nervoase
cu vibrări de oţel


Un campion nostalgic


Fereastra lui dă spre cele patru zări
deodată

(el nu are timp să asculte
spovedania prigoriei)

prin oceanul de falsuri înoată
precum un campion nostalgic
în căutarea unicului Ou


Suită de respiraţii


Venise anotimpul plămânilor

viaţa mea era o scoică inospitalieră
unde forme spongioase
făceau mitinguri şi demonstraţii

visul era o suită de respiraţii
îmbrăcate în roşu şi argintiu

tu altoiai cu sărutări aerul
şi el începea să danseze
diliu


Miopia statuilor


Elogii ceremonial cifrat şi alterate
incantaţii/ întoarcere la retorica
măcelarilor de calcar

(zăpezi în derută
hotare spintecate de crivăţ)

înaintam prin miopia statuilor
ca printr-un coridor de ceaţă
la capătul căruia ne aşteptau
preotesele


O lebădă împuşcată


Ninsoare de noime într-un oraş elegiac
dintr-o prăvălie de ceară am şterpelit
un mit cu plăsele de os
sunt verzi sburătorii sunt încă verzi
şi acri/ nededaţi cu incesturi solare

la rădăcina unui tom needitat voi îngropa
oglinda viscolită de vocabule
oglinda în care trupu-mi e abur
şi dragostea o lebădă împuşcată
sub umăr


Provincie


Absenţa anonimului
praf de ocru deasupra pleoapei
timpului indulgent

această provincie a sigurnaţei
unde nici un rău nu te atinge
unde nici un elogiu nu te escortează

imnul iederei şi al rugului
– doar –
ne obligă să scobim prea sus
ferestrele


Căi piezişe


Înaintez pe căi piezişe
prin miriştea acestui poem
din loc în loc câte un pai mă sfidează
cu reminecenţa spicului
scriitură în evantai

boabe de orz risipite printre traversele
paginii

şi acea obstinaţie a păsărilor
de a aduna vers cu vers
roada unui vis secerat

pe căi piezişe mă strecor
prin miriştea prezentului
pentru a stârni scrisul

împrăştii orz prin curţi străine
şi alung păsările din poeme


Rutină


Limbajul este atins de rutină
să ne refugiem
în limanul unei îmbrăţişări

gura este impură incertă indusă
mâinile ne apropie
într-o silenţioasă senzualitate


Nici un ghepard


Năuci de dragoste sub bolţi cârpite
ne-nchipuim în dantelat castel
armoarii străjuiesc intrarea
îngeri patinează într-un cercel

în poemele croite din pajişti de margarete
nici un ghepard nu ne pândeşte înfometat

tâlcul acestui text apocrif
hoinăreşte de mână cu Saint-John Perse


Unghi mentolat


Asfinţitul urmărindu-şi prada
ascuns în arborele indecenţei

şerpi de aramă agonizează
totul se întâmplă în unghiul obtuz
al pietrelor mentolate

umilinţa nu mai are demult domiciliu
între bornele simţurilor


Poem despre sânul meu


Sânul meu oftează în vitrina de silabe
printre inspiraţii prăfuite
zei de argint
linguri ceşti şi ceainice răsfăţate

(poemele se răsucesc în cufere
morţi vii cu petale de ceaţă pe pleoape)

sânul meu te priveşte extaziat
cum loveşti cu unghia în pipa lirică
dezghiocând inflorescenţe de scrum


Peisajul cunoscut


(Restauram simboluri de celuloid)

era o poveste simplă despre supravieţuire
în spaţii emergente/ operatorul ne urmărea
până în interiorul iluziei
falangele noastre dănţuiau
cu antinomiile oblicelor

spectatorii vedeau doar peisajul cunoscut
spre care se deschid toate ferestrele
memoriei


Dezordinea din poeme


Ne-am născut într-o noapte geamănă
privegheaţi de dezordinea din poeme
şi în aceeaşi umbră ne-au fixat amprenta
inorogii

ne-am născut într-un anotimp
încriptat de paianjeni

ziua ne extaziam cuminţi dinaintea
furnicilor
seara
sub tălpi de enibahar striveam
litania clavecinului rătăcit la vânătoarea
de stele


Alergare de vulpi


Ceva nenumit escaladează
pereţii abrupţi ai realităţii

sunetul îngurgitează sunete

(prin incertitudini aleargă
vulpi schizofrenice)

cu voluptate cuvintele
de aer îşi turtesc capetele

inocenţa decupează cu o foarfecă
mantia de iarbă
a păcatului


Rătăciţi în vedenii


Anotimpurile sunt disecate pe rând
la institutul de cercetări metafizice

(mâna îngândurată a ploii
sfidează legile Desenatorului de umbre)

rătăciţi în vedenii
rupem cu privirea himenul îndurării

numai din întâmplare viaţa şi moartea
poartă aceeaşi măsură la pantofi


Linişti fastuoase


Aerul era – ca nicăieri –
o incertitudine a vegetalului

linişti fastuoase rătăceau
prin arterele brumei

grădinile – îmi spuneai –
nu devin mai frumoase
cu fiecare cuvânt de laudă


Iarba nu este decât


Această mişcare oblică a peisajului
sub lună

iarba nu este decât
o prelungire a vântului

dincolo de spaimele familiare
şansa de a pătrunde în altă iubire
în alte poeme


Fesreastră fără contur


Prin porii amintirilor
vocea ta închipuie fereastră fără contur
la ora de piatră
ceaţa ne va îmbrăca în dantele

“dragostea mea înţesată cu fluturi
e inutil să rosteşti
numele ierburilor”

dincolo de orizontul ciobit
aerul se desfoliază
în tăcere

mestecenii tremură


Mirosul cuvintelor


Aşteptarea defrazează începutul
unei ierni incomplete

în absenţa îmbrăţişărilor oarbe
statuia mea de cărbune îşi uneşte obrazul
cu tâmpla lui inundată de hieroglife

visele bâjbâie prin încăperile
ceţoase

în răstimpul dintre alb şi negru
din mirosul cuvintelor închipui
fluturi atlanţi şi poeme


Preacurate păcate


Un inel de flăcări domestice mi-ai pus
pe degetul gândului

(lycornul ispitei mă bântuie)

un inel pe degetul cu care bat
în uşa dumnezeului de fum
şi aşteptare

îngerii îmi spală sufletul
de vini bizare/ imaginare
tu mă aştepţi dincolo de întrebări
să mă îmbăiezi iar
în preacurate păcate


Şi zeii au orbit


Îmi plăteam faima cu monezi liliachii
cu rădăcinile carbonizate ale norocului
cu temeliile confidenţiale
ale piramidelor de întuneric

iar zeii nu erau fericiţi
pentru ei teama mea infestată cu verdele
încrederii
era un prea vizibil obstacol
o prea fericită împreunare
de imagini

şi zeii au orbit de invidie


Echilibristică pe aer


(Zăpezi de cenuşă peste surâsul
inconştienţei)

într-un anotimp care se teme de oglinzi
sufletul lupului alb face echilibristică
pe aerul sârmos întins între orele noastre
de fildeş

respiraţia mieilor îl ademeneşte
cu cina de taină pe pajiştea de la capătul
îndoielii

dar
el se năpusteşte înfricoşat
către turnul unde îl aşteaptă
perechea salvatoare de cătuşe
pentru încheieturile subţiri ale vizului


Inadvertenţe de catifea


Inorogul trăgea vagonetul cu farduri
către hăul propriei biografii

poetul îi va recupera umbra
din bolgiile inadvertenţelor de catifea

(nici o toamnă nu seamănă cu alta
nici o iarnă nu seamănă cu un înger
de zahăr candel)

din caverna răbdării arheologii de mâine
vor aduna scheletul acestei emoţii
fără identitate


Mătăsuri exorcizante


Bal în sala de stalagmite a liniştii
aici furtuna e o coincidenţă bizară
îmbrăcată în mătăsuri exorcizante

în oglinzi versul meu dansează singur
doar gâtul subţire păstrează
urmele colţilor unui partener indecis

(identitatea cuvintelor e o pradă uşoară
pentru zeii de gumilastic)

dans solitar prin paginile de abur
ale unei cărţi amânate